Istoric comună
În ,,Dicţionarul geografic economic şi istoric al judeţului Buzău”, ediţia a II a Buzău, 2005 Basil Iorgulescu arată că satul Cochirleanca a apărut în 1820, atunci când primul locuitor Ion Găgeanu, un cioban venit de prin părţile Vişanilor şi Jirlăului din judeţul Brăila s-a stabilit pe aceste meleaguri. În următorii zece ani satul ia numele fondatorului sub denumirea de Găgeanu sau Găgeni. Numele de Cochirleni este menţionat însă în secolul al XVII-lea după denumirea unei văi care acum este complet colmatată. În zona actuală a comunei este atestat un sat numit Tâmpeni care astăzi nu mai există. În sec al XVIII-lea Maria Minculeasa, soţia paharnicului Mincu, rudă cu familia boierilor Hrisoscoleu, deţinea pe teritoriul actual al comunei o moşie numită Cochirleanca. Ea a lăsat prin testament moşia spitalului Crângaşi, dorind ca spitalul să se finanţeze din veniturile obţinute de pe această moşie. Boierii Hrisoscoleu nu au respectat testamentul şi au continuat administrarea moşiei prin intermediul unor arendaşi. Statul a obţinut în instanţă prevederile testamentului, aşa încât Sultana Hrisoscoleu a fost nevoită să cedeze statului terenul.
Se spune că numele Cochirleanca ar fi fost dat localităţii după numele pârâului şi a unei movile din nordul satului, pe care creştea o ciupercă comestibilă numită cochirlă sau cocârlă (marasmus scorodonius) cu pălăria galben – roşcată şi gust de usturoi.
Potrivit Scrierii lui Basil Iorgulescu ,,Dicţionarul statistic, economic și istoric al județului Buzău” la nivelul anului 1892 comuna făcea parte din plasa Câmpul a judeţului Buzău şi se afla la hotarul acesteia cu judeţul Slam Râmnic. Avea o populație de 1360 de locuitori şi era formată din satele Aria, Bobocu, Cochirleanca, Movila şi Roşiori. În localitate funcţionau două biserici, o şcoală cu 45 de elevi, din care 10 fete şi o moară cu aburi.
În 1839 localitatea apare din nou menţionată într-un document al vremii. Pe fostul ,,Drum al fierului” şi pe ,,Drumul Bogdanului” se află astăzi comuna Cochirleanca compusă din satele Cochirleanca, Boboc, Gara Boboc, Roşioru şi Târlele.
Satul Boboc a luat naştere pe la 1848 când Radu Boboc, un cioban vrâncean a coborat cu turmele de oi şi s-a stabilit pe actuala vatră a satului. În 1856 prin grija boierului Creţulescu s-a construit biserica cu hramul ,,Sfinţii Împăraţi”, lăcaş de cult care a fost renovat între anii 1911-1912.
Vestigii arheologice au fost descoperite la Roşioru aparţinând culturii Sântana de Mureş (sec III –V d.Hr). Tot aici s-a descoperit un tezaur de monede otomane. Satul s-a înfiinţat însă după reforma agrară din 1864 a domnitorului Alexandru Ioan Cuza prin împroprietărirea de către stat a tinerilor căsătoriţi. Acestora li se spunea în toponimia localităţii ,,Însurăţeii”. Numele satului provine de la cel al cavaleriştilor care au luptat în războiul de Independenţă, 1877. Moşia Boboc de 8000 de pogoane a fost cumpărată în 1880 de fiul renumitului politician Alexandru Marghiloman, Ion (Iancu) Marghiloman.
“Marele Dicţionar Geografic al României”, document elaborat în anul 1899 de către Ioan Lahovari prezintă Cochirleanca drept o comună rurală din plasa Câmpului, aflată în parte ade Sud-Vest a hotarului judeţului Râmnicul, la o distanţă de Buză de 22 km. La acea dată, hotarul “de nord ṣi est (hotarul cu judeţul Râmnic) începe de la moṣia Zoiţa până în lacul Costeiul. La sud hotarul merge pe Drumul-Fierului, până în drumul Bogdanului, până în hotarul moṣiei Zoiţa”. Cătunele ce formau la acea dată comuna erau: Aria, Bobocul, Cochirleanca, Movila ṣi Roṣiori, cu subdiviziile lor: Gîngeanul, Părul ṣi Pîrliţi. Suprafata comunei era la acea dată de 7378 hectare, comparabilă aṣadar cu suprafaţa pe care o deţine la nivelul anului 2013 comuna Cochirleanca. Din totalul suprafeţei, 6244 ha erau arabile, 12 ha erau acoperite cu păduri, 492 acoperite cu fâneaţă, 462 islaz ṣi 168 ha terenuri neproductive.
Lahovari preciza în cartea sa că ”terenul este un ṣes întins, ondulat puţin în dreptul cătunului Pîrliţi, ṣi fertile unde se cultivă orz, grâu ṣi adesea rapiţă. Căile de comunicaţie erau calea ferată Buzău-Rîmnicul, ṣoseaua comunală Scurteṣti – Cochirleanca ṣi drumurile naturale: al Fierului ṣi al Bogdanului.”
În primul război mondial comuna a suferit mari pierderi produse de ocupaţia germană. Locuitorii au fost nevoiţi să predea armatei germane alimente, populaţia sărăcind foarte mult. Peste 200 de localnici au luptat în primul război mondial. Prin reforma agrară din 1921 luptătorii din război au fost împroprietăriţi şi împreună cu alţi ţărani stabiliţi în zonă au înfiinţat satul Târlele. Între cele două războaie mondiale proprietăţile tărăneşti s-au fărâmiţat progresiv, ţăranii devenind dependenţi de moşierii care şi-au mărit proprietăţile şi pe al căror pământ îl lucrau. În anul 1925 anuarul SOCEC menţionează comuna Cochirleanca cu 2500 de locuitori în plasa Câlnău a judeţului Buzău, având satele Cochirleanca, Bobocu, Găceanu şi Roşiori.
În 1931 o nouă reorganizare administrativă face ca satul Bobocu să devină comună în judeţul Buzău, iar celelalte sate formează comuna Regele Carol al-II-lea, aparţinând de judeţul Râmnicu Sărat. Localitatea va deveni mai târziu comuna Cochirleanca de astăzi.
În 1950 comuna Cochirleanca a fost transferată la Raionul Râmnicu Sărat.
În Buletinul Oficial numărul 18 din 17 februarie 1968, prin Legea numărul 3 ia naṣtere în mod oficial comuna Cochirleanca printr-un document emis de Marea Adunare Naţională. Conform acestuia judeţul Buzău are reṣedinţa de judeţ la Buzău, singurul oraṣ în afară de acesta fiind Râmnicu Sărat. În plus sunt consemnate 148 comune, printre care ṣi comuna Cochirleanca, precizându-se că în perioada următoare ,,Consiliul de Miniştri este împuternicit să defalce pe judeţe planurile economice şi bugetele fostelor regiuni, să stabilească schemele de personal, să aprobe delimitarea administrativ-teritorială a municipiilor, oraşelor şi comunelor, să pregătească şi să organizeze alegerea deputaţilor în consiliile populare, precum şi să ia toate celelalte măsuri necesare înfăptuirii noii organizări administrativ-teritoriale”.
Legea numărul 2 din acelaṣi an, publicat în acelaṣi Monitor Oficial precizează descrierea unei comune astfel: ,,Comuna este unitatea administrativ-teritorială care cuprinde populaţia rurală unită prin comunitate de interese şi tradiţii, fiind alcătuitã din unu sau mai multe sate, în funcţie de condiţiile economice, social-culturale, geografice şi demografice. Prin organizarea comunei se asigură dezvoltarea economică, social-culturalã şi gospodărească a localităţilor rurale. Satele în care îşi au sediul organele de conducere ale comunei sânt sate-reşedință.”
Text preluat din Strategia de dezvoltare locala 2014-2020 – Comuna Cochirleanca
Așezare geografică
Comuna Cochirleanca este situată în estul județului Buzău, în Câmpia Râmnicului la o distanţă de 28 km de municipiul Buzău şi la 28 km de oraşul Râmnicu Sărat, în zona tipică de câmpie, cu relief relativ plan, zonă de influență a râurilor Buzău şi Călmățui. Din punct de vedere al așezării pe glob acest teritoriu se încadrează între paralelele de 45°12’ şi 45°27’ latitudine nordică și între meridianele 27°02’ și 27°45’ longitudine estică.
Satele sunt adunate, apropiate unele de altele, cu locuitori care se ocupă cu agricultura intensivă, legumicultura şi cu creșterea animalelor. Localitatea este ferită de riscul inundațiilor și a alunecărilor de teren, datorită structurii solului, a reliefului și a distanței față de albia râului Buzău. Comuna are un teritoriu în suprafață totală de 7803 hectare. Terenul agricol este de o calitate bună, pânza de apă freatică fiind la adâncimi care variază între 4 si 10 metri, cu potențial productiv mare.
Comuna Cochirleanca se învecinează:
– la Nord cu comunele Ziduri şi Bălăceanu,
– la Sud cu comunele Săgeata și Vadu Paşii,
– la Est cu judeţul Brăila,
– la Vest cu comuna Poşta Câlnău.
În prezent comuna Cochirleanca este formată din cinci sate: Cochirleanca, Boboc, Gara Boboc, Roşioru şi Târlele. Este situată în partea de est a judeţului,la limita cu judeţul Brăila, în Câmpia Râmnicului la o distanţă de municipiul Buzău de aproximativ 23 km pe şosea şi la 11 km pe calea ferată, iar faţă de municipiul Râmnicu Sărat la 30 de km. Comuna este cunoscută prin Şcoala de Aplicaţie pentru Forţele Aeriene ,,Aurel Vlaicu” din satul Boboc.
Text preluat din Strategia de dezvoltare locala 2014-2020 – Comuna Cochirleanca
Infrastructură
Infrastructura de transport – căi de comunicație
Reţeaua de drumuri la nivel local prezintă o configuraţie simplă datorită aşezării în serie a localităţilor ce fac parte dim comuna Cochirleanca. Principala arteră de circulaţie este DJ 220,cu o lungime de 15,6 km pe teritoriul comunei, face legătura localităţii spre vest cu Poşta Câlnău şi DN 2 (E 85) şi spre nord est cu comuna vecină Bălăceanu. Prin comună trece şi calea ferată Buzău Focşani, locuitorii comunei deservindu-se de aceasta prin gara Bobocu, calea ferată asigurând atât transportul de călători și mărfuri între orașele Buzău și Focşani şi mai departe legăturile cu Moldova şi respectiv Bucureşti.
Reţeaua de drumuri
La artera de circulaţie principală DJ 220 se adaugă drumurile săteşti, pentru care se intenţionează sa se realizeze modernizarea. Întrucât pe toate drumurile comunale și săteşti lipsesc trotuarele, rigolele, şanţurile, iar îmbrăcăminţile rutiere sunt degradate, este necesară o reabilitare şi modernizare a acestora, inclusiv modernizarea sistemului rutier prin implementarea de sisteme video şi mijloace de semnalizare luminoase, plăcuţe pentru străzi, toate urmărind să conducă la creşterea nivelului de siguranţă pe drumurile comunei,atât pentru pietoni cât şi pentru şoferi.
Reţeaua feroviară
Circulaţia feroviară este legată de principalul nod de cale ferată al judeţului Buzău, respectiv oraşul Buzău, printr-o linie de cale ferată dublă, electrificată, Buzău – Focṣani. Accesul călătorilor la transportul feroviar se face prin stația Bobocu. Conform normativului P 100/192 calea ferata află în zona seismică ,,B’’cu coeficientul Ks=0,25 si Tc =1,5 s.
Infrastructura de utilităţi
Alimentarea cu energie electrică
Toate localităţile comunei Cochirleanca sunt racordate la Sistemul Energetic Naţional prin linii electrice de medie tensiune de 20 KV de tip aerian, montate pe stâlpi de beton, având traseul atât în interiorul cât şi în afara zonelor construite. Prin intermediul posturilor de transformare aeriene se alimentează reţelele electrice de joasă şi medie tensiune care deservesc toată gama de consumatori din localitate, atât cei casnici cât şi societăţile comerciale. Reţelele dejoasă tensiune sunt de tip aerian, pe stâlpi de beton, dar şi pe stâlpi din lemn şi sunt realizate în sistem clasic cu conductoare din aluminiu independente sau cu conductoare torsadate, pentru prelungirile de reţea sau pentru cele modernizate. Branşamentele sunt realizate preponderant aerian celor vechi în sistem clasic. Branşamentele în cablu subteran deservesc îndeosebi dotările şi sunt amplasate în incintele acestora. Nu există nici o sursă de producere a energiei electrice alternative, deṣi zona are potenţial pentru dezvoltarea investiţiilor de energie verde, în special energie eoliană sau panouri solare.
Telecomunicaţii
În domeniul telecomunicaţiilor în comuna Cochirleanca funcţionează un oficiu poştal cu un număr mare de abonaţi. În domeniul noilor tehnologii în comunicaţii există tendinţe deosebit de favorabile în domeniile:
– Comunicarea în domeniul telefoniei fixe care se realizează prin intermediul companiei ROMTELECOM (majoritatea prin centrale digitale). Rețeaua telefonică este de tip aerian și este montată pe stâlpii liniilor electrice de joasă tensiune;
– Televiziunea prin cablu ale cărei rețele se află montate în paralel cu liniile telefonice, pe stâlpii liniilor electrice de joasă tensiune;
– Comunicarea în domeniul telefoniei mobile GSM (Vodafone, Orange, Cosmote, etc). – Internet prin cablu.
Alimentarea cu apă şi alimentarea cu gaze naturale
În prezent comuna nu dispune de reţea de alimentare cu gaze naturale şi nici de alimentare cu apă în sistem centralizat, în toate satele. Din această cauză principala prioritate pe lista proiectelor o constituie alimentarea cu gaze şi introducerea sistemului centralizat de apă în satul Gara Boboc. O sursa de apă pentru gospodăriile populaţiei o constituie fântânile. Lipsa infrastructurii de utilităţi publice, respectiv a reţelei de alimentare cu apă, a reţelei de canalizare, a staţiei de tratare/epurare şi a reţelei de gaze naturale reprezintă un handicap major din punctul de vedere al dezvoltării comunei şi a condiţiilor de trai pentru locuitori.Din sondajul de opinie efectuat în rândul cetăţenilor comunei se observă că resimt lipsa acestor utilităţi şi solicită racordarea la reţelele centralizate de alimentare a gospodăriilor.
Alimentarea cu apă caldă și căldură
Alimentarea cu apă caldă și căldură a comunei Cochirleanca se realizează local utilizându-se ca surse de încălzire sobe, centrale termice pe lemne, cărbune sau gaze naturale. Obiectivele social – culturale și administrative își asigură căldura și apa caldă tot prin intermediul centralelor termice, sau a sobelor.
Canalizarea
În prezent în comună nu există sistem centralizat de canalizare, evacuarea apelor uzate facându-se de către locuitorii comunei în bazine vidanjabile, latrine sau puțuri absorbante. Aceasta este o mare deficiență din punct de vedere al protecției mediului întrucât apele uzate se infiltrează în pânza freatică producând poluarea acesteia. Prezenţa apelor uzate menajere laolaltă cu cele meteorice reprezintă un factor de risc major pentru sănătatea populaţiei şi conduc la degradarea mediului înconjurator. Se impune rezolvarea cât mai urgentă a acestei probleme, motiv pentru care administrația locală și-a propus în planul de dezvoltare realizarea rețelei de canalizare pe tot teritoriul comunei.
Text preluat din Strategia de dezvoltare locala 2014-2020 – Comuna Cochirleanca
Populația
Populația comunei a evoluat de la aproximativ 1360 locuitori câţi erau menţionaţi în ,,Dicţionarul geografic, statistic, economic şi istoric al judeţului Buzău” de către Basil Iorgulescu, la 5623 locuitori, conform recensământului din anul 2011.
Această evoluţie demografică nu a fost uniformă, după cum arată statisticile, dar există discrepanţe între diferitele surse oficiale. Datele statistice nu au putut lua însă în considerare numărul mare de locuitori care au părăsit comuna în ultimii ani, plecând la lucru în alte ţări sau alte localităţi din România, datorită faptului că majoritatea celor plecaţi nu declară acest lucru.
Începând cu anul 1999, Cochirleanca se confruntă cu migrarea populaţiei spre alte ţări în căutarea unui loc de muncă. Fenomenul este tot mai accentuat în ultimii ani încadrându-se în aspectul cu amploare semnificativă pentru România. Mulţi locuitori sunt plecaţi în ţări ca Spania, Italia, Grecia, majoritatea lor optând pentru angajări temporare, incidenţa migrării fiind tot mai mare în rândul bărbaţilor, dar şi femeile îşi găsesc de lucru prestând activităţi de menaj sau sunt bone în casele străinilor. Migrarea are implicaţii majore economice, deoarece ceează fluxuri în economia rurală şi socială, deoarece are impact asupra echilibrului în familie, asupra dezvoltării şi menţinerii sănătăţii copiilor, aceştia rămânând în grija unui singur părinte sau a bunicilor, dacă nu cumva sunt nevoiţi să-şi poarte singuri de grijă.
Din punct de vedere demografic comuna Cochirleanca se încadrează în rândul unităţilor administrative teritoriale de talie medie. Din datele înregistrate la Directia Judeţeană de Statistică a judeţului Buzău populaţia stabilă din comună la sfârsitul anului 2011 numără 5.623 de locuitori din care 2.766 sunt femei. Se observă o repartiţie echilibrată pe sexe.
Text preluat din Strategia de dezvoltare locala 2014-2020 – Comuna Cochirleanca
Vegetația şi fauna
Vegetația este de stepă modificată antropic datorită cultivării terenurilor.
Condițiile naturale de sol și climă au favorizat la Cochirleanca cultivarea plantelor agricole de mare cultură și anume: porumbul, grâul, floarea-soarelui, orzul, ovăzul, plante ce dau producții ridicate în anii cu precipitații și condiții favorabile. Se cultivă de asemenea, mazărea și fasolea, cartoful, sfecla de zahăr, legumele (roșii, ardei, vinete, etc) şi viţa-de-vie.
Dintre plantele ierboase amintim: volbura, rapița sălbatică, neghina, costreiul, pălămida, pirul gros, trifoiul. Pălămida și costreiul compromit în mod îngrijorător culturile, dacă lucrările de întreținere nu sunt efectuate la timp și în mod corespunzător.
Arbuștii cei mai întâlniți sunt: porumbar, sânger, măceș, mur. Pe malurile joase din apropierea bălţilor apare o zonă de rogoz, stuf şi papură. În stufărișuri sunt specii de țelină sălbatică, volbura de baltă, izma de baltă.
Plantele medicinale întâlnite sunt: coada șoricelului, mușețelul, cimbrul de câmp, ciuboțica cucului, părul ursului, traista ciobanului izma, socul, măceṣul. Sunt adunate de săteni în cantităţile necesare nevoilor din gospodărie.
In zonă se întâlnesc de asemenea șerpi, broaște, albine, viespi, bondari, melci, muște și multe feluri de alte insecte.Insectele sunt vietăţi care trăiesc sub scoarţa copacilor, sub frunzarul acestora şi au rol în transformarea substanţelor organice şi în îmbogăţirea pământului cu substanţe humice.
Păsările constituie una dintre cele mai cunoscute şi numeroase grupe de vieţuitoare. Prin cântecul, prin penajul, prin modul de viaţă, prin foloasele aduse omului distrugând dăunătorii, dar şi prin daunele produse, sunt în atenţia permanentă a omului.
Dintre speciile de păsări prezente aici amintim: ciocârlia, privighetoarea, mierla, cioara de semănătură, presura de gradină, vrabia, prigoria, graurul. Acesta din urmă s-a înmulţit foarte mult în ultimii ani şi provoacă mari distrugeri culturilor de viţă-de-vie. Răpitoarele de zi şi de noapte sunt uliul porumbar, şorecarul cucuveaua. Pe sub pământ cârtiţa şi ariciul îşi sapă cu harnicie galeriile.
Fauna mai cuprinde rozatoare ca: iepurele de câmp, şoarecele de câmp, popândăul, hârciogul. În concluzie, teritoriul comunei Cochirleanca dispune de o floră şi o faună destul de diversificată.
Text preluat din Strategia de dezvoltare locala 2014-2020 – Comuna Cochirleanca